Limbajul standard este o varianta stilistica a limbii literare utilizata in conditii obisnuite de comunicare, fara marci affective. Cu precadere, limbajul este recomandat a fi intrebuintat in scoala, in situatiile oficiale de comunicare, in mass-media. Intre consecintele utilizarii sale, se pot enumera pierderea expresivitatii comunicarii, disparitia impresiei de spontaneitate, de implicare afectiva, folosirea cuvintelor cu sens propriu, renuntarea la folosirea termenilor regionali, populari, arhaici, a jargonului si a argoului care sunt inlocuiti cu echivalentul lor din limba literara.
Limbajul literar este aspectul cel mai ingrijit al limbii, legat nemijlocit si consolidat prin scris, desi nu exclude si varianta vorbita, si care respecta un ansamblu de norme. Utilizarea sa presupune, de asemenea, existenta caracterului constient. Limba literara nu trebuie confundata cu limba operei literare care poate utiliza, in functie de context, de vorbitor si de scopul comunicarii, orice tip de limbaj, asadar si standard, si colocvial, si popular, si regional, si arhaic, si elemente de argou sau de jargon.
Limbajul colocvial/ familiar este predominant oral. Presupune conversatie intre persoane cu statut social apropiat sau intre care exista un anumit grad de intimitate, de exemplu rude, prieteni, cunostinte. Are o mare expresivitate a comunicarii, prin impresia de spontaneitate, de naturalete, de implicare afectiva pe care o produce. Adeseori contine o naunta glumeata sau ironica. In scris, se intalneste mai ales in corespondenta si, mai rar, in scrierea de tip jurnalistic.
Limbajul popular/regional este predominant oral, fiind folosit in literatura scrisa din dorinta de a crea impresia de autenticaitate a vorbirii personajelor sau de creare a culorii locale ori de caracterizare indirecta a personajelor. In mod concret, se poate manifesta prin folosirea unor termeni specifici unei anumite regiuni, eventual a argoului (mai ales in mediul urban). Se manifesta la nivel fonetic, gramatical, lexical si semantic.
Limbajul arhaic are in vedere o perioada a limbii depasita ori pe cale de disparitie si se manifesta la nivel fonetic, morfologic, sintactic si stilistic. Unele particularitati arhaice s-au pastrat in anumite regiuni, fiind astfel atat arhaisme, cat si regionalime. Expresivitatea limbajului arhaic apare doar in momentul in care acesta este utilizat in textul literar sau in limbaju familiar/colocvial, cu functia de evocare, de creare a culorii locale sau pentru a conferi o nuanta glumeata comunicarii. Pentru momentul in care au fost indusi in limba, termenii nu pot fi considerati arhaici si nu au o valoare expresiva, ci pot fi considerati a apartine limbajului standard.
Este o lectie pe care o voi preda la clasa a X-a!Am uitat sa precizez.
Succes!:)
RăspundețiȘtergere