joi, 20 decembrie 2012

Traditii in Ajun!

Ne-am obisnuit cu totii, deja, cu acest obicei specific Sarbatorilor de iarna de a primi vizita preotului in casele noastre in ajunul Nasterii Domnului si in ajunul Bobotezei. Obiceiul a devenit o traditie de mare folos duhovnicesc, atat pentru slujitorii Bisericii, cat si pentru credinciosii ei, atat pentru cei de la oras, cat si pentru cei de la sate. Pe de o parte, acest folos reciproc consta in comunicarea directa a mesajului sarbatorilor printr-o comuniune calda, intru bucurie, fata catre fata, intre membrii clerului si membrii Bisericii. Dorinta de a intalni preotul si de a-l primi in casa in aceste zile se manifesta la marea majoritate a credinciosilor cu foarte mare ardoare, intrucat multi considera ca este o zi speciala si datorita importantei Sarbatorii, dar si pentru motivul ca, momentul este pentru foarte multi singura ocazie de peste an cand intra preotul in casa lor. Intrand "omul lui Dumnezeu" in casa, odata cu el intra si Cel pe care-L vesteste, moment cand timpul parca sta pe loc, iar cerurile se deschid pentru a privi Cel Preainalt in casa si in sufletele celor care au deschis usa trimisului lui Dumnezeu, care este preotul. Pe de alta parte, aceasta vizita pastorala ocazionata de cele doua Praznice imparatesti ofera prilejul pastorilor de a-si intalni fiii si fiicele duhovnicesti, de data aceasta in casele lor, nu in Casa Domnului, in bisericile cele mici de acasa, unde locuiesc familiile lor, nu in Biserica cea mai mare, unde locuieste Dumnezeu si unde se aduna intreaga obste a credinciosilor ce formeaza marea familie a "fratilor si surorilor Domnului", casnicii Lui de pe pamant. Aceasta iesire in afara Bisericii a slujitorilor sfintelor altare de a vesti lumii doua evenimente majore din istoria mantuirii, Nasterea Mantuitorului si Botezul Domnului nu este altceva decat implinirea unei porunci data acestora de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos "de a propovadui Evanghelia la toate neamurile" (Marcu 16:15), dimpreuna cu toate celelalte adevaruri si invataturi descoperite de Dumnezeu pentru a fi aduse la cunostinta tuturor oamenilor. Sarbatorile crestine din preajma Anului Nou sunt sarbatori ale bucuriei, bucuria ca a venit in lume Fiul lui Dumnezeu, ca S-a nascut din Fecioara Maria Mantuitorul lumii si ca la Boboteaza, Fiul este aratat de Dumnezeu-Tatal cu glas de tunet din cer si prin pogorarea Duhului Sfant. Aceste adevaruri le vestesc si preotii cu mare bucurie, cantand troparele Nasterii si Botezului Domnului cand merg cu icoanele celor doua Praznice, in zile diferite, dupa caz, binecuvantand si sfintind cu aghiazma casele credinciosilor. Este specific bucuriei atunci cand pune stapanire pe sufletul cuiva sa fie impartasita tuturor; de aceea, este o intalnire a bucuriei, bucuria celor care vestesc si bucuria celor care primesc cu bucurie vestea. Aceleasi bune vestiri le aduc si colindatorii care canta colinde umbland pe ulitele satelor ori batand pe la usile crestinilor de la orase. Toti acestia intregesc tabloul Sarbatorilor, aidoma descrierilor biblice prin corespondentele ce se pot stabili intre personaje. Acolo avem magii de la Rasarit, pastorii si ingerii care cantau binevestind, iar aici avem preotii si colindatorii, care fac acelasi lucru. Mantuitorul si ieri si azi le spune tuturor aceleasi cuvinte: "Cine va primeste pe voi, pe Mine ma primeste, adica pe Cel care va trimis pe voi, si cine asculta de voi, de Fiul asculta si de Cel care L-a trimis pe Fiul in lume, adica pe Dumnezeu-Tatal" (Luca 10,16). Faptul ca sarbatorile de iarna, din lunile decembrie si ianuarie, iata sunt una la sfarsit de an, anume praznicul Nasterii Domnului, iar cea de-a doua, respectiv la inceput de an, anume Sarbatoarea Bobotezei, arata ca prezenta preotilor in mijlocul familiilor crestine este de bun augur, din foarte multe motive. O explicatie are temei in convingerea ca, orice inceput si sfarsit de lucrare este bine sa primeasca binecuvantarea lui Dumnezeu. Impreuna cu Dumnezeu incepem si sfarsim ziua, luna, anul si orice alta lucrare omeneasca. Un alt motiv il constituie iesirea la propovaduire a trimisilor lui Dumnezeu, care nu se poate face numai din amvonul Bisericii, ci si oriunde in alta parte unde vietuiesc crestini. Aceasta lucrare este o prelungire carismatica, dar si misionara atat a lucrarii personale a preotului in raport cu pastoritii sai, dar si o extrapolare a lucrarii Bisericii, in general, ce are in vedere implicarea ei sociala in viata comunitatii. Pe de o parte, preotul are prilejul sa-si desavarseasca cunoasterea si apropierea fata de fiii sai duhovnicesti, le poate aduce mangaiere sufleteasca celor intristati de propriile necazuri si boli, ii poate intari in credinta pe cei descurajati de problemele vietii sau le poate ridica moralul celor slabi la suflet, ii cunoaste pe cei care s-au departat de Biserica ori ii poate cerceta si aduce la staulul ei si pe acei credinciosi pe care-i numim din aceasta pricina, "oi ratacite". De asemenea, preotul ca purtator de daruri ale Duhului Sfant si sfintit slujitor al lui Dumnezeu se arata pe sine si sfintit slujitor al oamenilor, binecuvantandu-le casele si stropindu-i pe credinciosi cu aghiazma pentru alungarea duhurilor rele si a raului din casa ori a intinaciunilor din viata lor. Prezenta unsilor Domnului in casele crestinilor, este in fapt nevazut, o prezenta a Insusi Celui vestit de acestia, atat prin prezenta personala a slujitorilor Sai, prezenta purtatoare a harului divin, cat si prin Icoana Praznicului, apoi si prin cantarile specifice sarbatorilor anuntate, dar si prin intermediul unor scurte rugaciuni si binecuvantari, care se rostesc cu acest prilej de catre preot, binestiind ca, lucrarea Bisericii si a preotului este insasi lucrarea lui Hristos in lume. "El este Cel ce aduce si se aduce, Cel ce se imparte si nu se desparte " si pe toti ii sfinteste... Asadar, mersul cu Ajunul este un schimb reciproc de daruri intre preoti si credinciosi, preotul isi asaza harul si binecuvantarea sa peste sufletele celor care-l primesc cu bucurie, aducand si de Sus o anume prezenta spirituala si cantare ingereasca, iar credinciosii isi deschid usa sufletului si a casei, pentru a patrunde o lumina lina divina si o raza cereasca, ce aduce in minte si in inimi, o intelegere luminoasa a semnificatiilor Praznicului si o traire duhovniceasca a momentului si a evenimentului vestit. Bineinteles ca si preotul ia la cunostinta nevoile spirituale si materiale ale familiilor crestine, despre felul cum traiesc si se inteleg membrii acestor familii, putand in acest fel sa afle care credinciosi au posibilitati mai mari financiare si care ar putea ajuta pe cei mai saraci din comunitate sau care ar putea sprijini intr-un fel sau altul activitatile Bisericii, ale parohiei din care fac si ei parte. Prin urmare, Praznicele vestite de preoti in Ajunul lor constituie o impartasire intru bucurie si o comuniune a darurilor pe care Dumnezeu le-a daruit tuturor, iar intalnirea dintre preoti si credinciosi devine astfel o inainte-praznuire liturgica, in afara zidurilor Bisericii, dar in comunitate, ca extensiune misionara concretizata prin prezenta si comuniune a preotului cu fiecare si a tuturor cu Dumnezeu.

Sursa: crestinortodox.ro autor Pr Alin-Cristian Preotu

luni, 12 noiembrie 2012

Adevărat grăieşte!

De ce a fost indispensabil Traian Băsescu?

                                                                                                        de Andrei Cornea 

Traian Băsescu reprezintă o combinație rară de om politic: l-aș numi un mahalagiu cu viziune.
Printre criticii – numeroși acum – ai gu­vernării USL din săptămânile acestea dom­nește, uneori, o semnificativă ipocrizie. Acești critici, care susțin că ei apără statul de drept, legea și justiția, au deplină dreptate, având în vedere abuzurile fără pre­­cedent la care acestea au fost supuse din partea gu­vernării USL. Totuși, mulți dintre ei se feresc să critice la fel de vehement sus­pen­darea în sine a lui Tra­ian Băsescu, afirmând că ple­ca­rea de la putere a pre­șe­din­telui ales nu e un lucru grav, ba chiar că e pozitivă, cu condiția să se res­pecte Cons­tituția. Ei uită sau se fac că au uitat că bruma de stat de drept și de independență a justiției realizate în ultimii ani s-au da­torat nu numai pre­siunilor Uniunii Euro­pene, ci și rolului de „jucător“ al pre­șe­din­telui. Într-un fel, acești critici democrați sunt mai nedrepți decât adversarii politici antidemocrați ai președintelui din USL. Aceștia, cel puțin, știu de ce vor să scape de el: fiindcă reformele pe care le-a ins­pirat riscă să-i ducă la închisoare pe des­tui dintre ei.
Aici, mulți vor riposta: dar n-are și Bă­ses­cu defecte, ba chiar mari? Ba are, dar, ca să spun așa, ele erau aproape inevitabile. Iată de ce.
Traian Băsescu reprezintă o combinație ra­ră de om politic: l-aș numi un mahalagiu cu viziune. Fundamentul său este cel al ma­halalei (sau, dacă vreți, al plebei): de aici bancurile lui fără perdea adesea, de aici „hăhăitul“ celebru; de aici mai ales spi­ritul certăreț, de țață care se ceartă cu vecina peste gard, de aude toată maha­la­ua. (Ce altceva au fost intervențiile sale în direct la televiziuni?) Mahalaua, massa („pros­timea“) simte bine acest lucru și l-a primit (sau l-a huiduit) întotdeauna pe Bă­sescu ca pe unul de-al lor, vorbind limba lor. Ați observat plăcerea oamenilor sim­pli de a se fotografia cu pre­ședintele? Vi-i închipuiți fă­când același lucru cu An­to­nescu, cu Năstase, cu Pon­ta? Ferească Dumnezeu! Când greșește, din nou ma­halaua din el îi dictează ale­gerile: Elena Udrea, de pil­dă. Stilul său de conducere, perfect natural, cu o au­to­ri­tate înnăscută, este ceea ce mahalaua recunoaște, nu autoritatea dată de funcție. Cum se explică faptul că multă vreme după tăierile de salarii, mahalaua a rămas tăcută? Simplu: ea a recunoscut au­toritatea naturală a șefului, care e șef nu fiindcă alții l-au instalat, ci fiindcă este un conducător natural.
Peste acest fundament, Băsescu a așezat – numai el știe cum – o viziune și care se în­tâmplă să fie exact ideea unei părți nu foarte largi a populației: modernizarea sta­tului, înțelegând prin aceasta reforme ra­dicale în direcția statului de drept, a unei justiții imparțiale și eficiente, lupta îm­po­triva corupției, un nou sistem admi­nis­trativ, o nouă Constituție, o nouă educație etc. Lucruri importante pentru oamenii eli­tei intelectuale, dar deloc interesante pen­tru mahala, mai ales în vremuri de cri­ză economică. Paradoxul este deci că acest om, legat prin toate fibrele sale de ma­hala, s-a pus cu toată puterea, timp de 8 ani, în slujba unei viziuni care nu numai că nu era a mahalalei, dar o contrazicea fun­damental: mahalaua vrea un stat ar­haic, patrimonial și se împacă bine cu un sistem oligarhic și corupt al baronilor, cu condiția să-i „pice“ ceva. Cum atunci să di­rijezi națiunea spre statul modern? Într-un singur mod: preluând ideile părții ins­tru­ite, dar minoritare și seducând mahalaua ma­joritară și care nu vrea să știe de „idei“, în felul cum numai un om al ma­ha­lalei o poate face. De aceea, Băsescu a fost, printre politicieni, o rara avis. Chiar PDL l-a urmat cu rezerve și poticneli tot mai mari: politicienii de rând știu că tre­buie să fie „populari“, dar nici ei nu vor să audă de „idei“. Maxima lor abilitate es­te să plutească fără să se răstoarne în direc­ția curentului. Băsescu a încercat alt­ceva: să meargă împotriva curentului, pă­călind un timp mahalaua – ceea ce e a fă­cut din el un om de stat autentic și un li­der, singurul pe care l-am avut în ultimii douăzeci și ceva de ani. (Iliescu, care trece drept om de stat, nu fost așa ceva, deoa­re­ce el a preferat să meargă în direcția curen­tului, iar Constantinescu, adus la putere printr-un complex rar de împrejurări, a pierdut repede orice control asupra cu­ren­tului, răsturnându-se cu barcă cu tot.) Dar toate, absolut toate marile reforme din istorie (în lume sau la noi) s-au făcut îm­potriva curentului. Mahalaua n-a inven­tat niciodată nimic.
Combinația aceasta neobișnuită dintre ma­hala și viziune a fost fericită și indis­pen­sabilă pentru progres, dar tot ea i-a adus pre­ședintelui necazuri. Nu o dată, intelec­tu­alii au strâmbat din nas, atunci când ma­halaua a răzbătut în comportamentul pre­șe­dintelui: „e prea conflictual“, au zis ei; iar mahalaua s-a înfuriat când „patronul“ i-a cerut să strângă cureaua în numele unei idei. Și astfel s-a născut ipocrizia uno­ra și ura celorlalți.
Fără Traian Băsăscu (dacă va fi demis la re­ferendum), „dreapta“, sau mai bine partea reformistă a societății românești, va avea mari probleme. Numărul nu e de partea ei, iar democrația privilegiază numărul. Ma­halaua e totuși echitabilă: îi disprețuiște și pe politicienii din „dreapta“, și pe cei din „stânga“. Deocamdată, se va dărui ul­timilor, care măcar promit să o răs­plă­tească mai bine. Cu Băsescu a fost altceva: mahalaua l-a iubit mai întâi, apoi, parțial, l-a urât; dar nu l-a disprețuit niciodată. Cât despre intelectuali, recunoștința lor e, ca de obicei, călduță. Țipă pe stradă pen­tru statul de drept, dar destui nu înghit că cel care s-a bătut pentru acesta a avut doar un brevet de căpitan și „școala vieții“ și că, probabil, nu l-a citit niciodată pe Mircea Cărtărescu. //

joi, 8 noiembrie 2012

Toamna



Paul VERLAINE   (1844-1896)

Chanson d'automne

Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.

Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure

Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà,
Pareil à la
Feuille morte.

L’adolescence !<< Puberté, puberté, que me veux-tu ?...>>Jules Laforgue




 
               « Puberté, puberté, que me veux-tu ?... »
                                                                                         Jules Laforgue.


L’adolescence est un passage obligé entre l’enfance d’âge scolaire, période de latence avec socialisation communautaire, et l’âge adulte qui se definit en pratique comme le moment ou l’individu est reconnu adulte par la société dans laquelle il vit .
L’adolescent va avoir difficulté à s’identifier en tant qu’individu et à quitter un groupe où il a ses repaires pour en intégrer un autre aux codes différents.
On voit que la première définition de l’adolescence se réfère à la place de l’individu dans un système plus qu’à des critères d’âge ou de morphologie qui sont pourtant concomitants, et qui, susceptibles de variations individuelles, peuvent avancer ou retarder le moment de la problématique adolescente.
            L’adolescence débute grosso modo avec la puberté qui étymologiquement signifie : époque où apparaissent les poils pubiens ; elle comporte des modifications morphologiques, impressionnantes aussi bien pour l’entourage que pour l’adolescent, et de fait celui-ci se trouve confronté à une double question :
1. Qui est ce nouvel individu pour moi ? (renvoyant ici essentiellement à la sphère psychique : L’adolescent ne se reconnaît plus) ;
 2. qui est ce nouvel individu pour les autres ? (renvoyant là plus à la sphère organique et  à l’organisation sociale, avec de plus la difficulté de se faire identifier dans deux groupes différents, celui de ses pairs (co-ados) et celui des adultes dont le regard est fondamentalement différent).
Cette double interrogation dont les réponses ne sont pas obligatoirement fournies simultanément,  et pour lesquelles le décalage temporel peut être important, ne peut que créer un désordre, et chez certains une confusion entraînant des troubles variés allant de la plainte somatique à des troubles psychiques graves  ou à des dysfonctionnements sociaux .
Vouloir ne considérer, comme cela est encore trop souvent le cas, les « crises d’adolescence » que comme des troubles « qui passeront » liés aux changements physiques, est sûrement aussi réducteur que de ne les considérer que comme des troubles psychiques à adresser aux psychiatres, ou encore comme des dommages collatéraux de l’organisation de la société adulte qui serait seule coupable . 
Le problème le plus préoccupant est que, comme toute  pathologie, les difficultés de l’adolescence peuvent laisser des séquelles graves si une prévention correcte n’est pas prescrite.
La triple composante organique, psychique et sociale demandera donc une approche multifocale.
Nous pouvons tous nous demander comment nous en avons réchappé (si tant est que ce soit le cas !...)

Nous allons d’abord faire le point, parce que c’est plus facile, sur le développement pubertaire « organique » que l’on pourrait dire « normal ».
    1. Chez la fille en moyenne en l’an 2000 (puisque des variations sont notées au cours du temps avec une avance séculaire) la puberté débute à 11 ans avec (stades de Tanner) :
        petit bourgeon mammaire et élargissement de l’aréole (S2)
        quelque poils sur les grandes lèvres et le pubis (P2)
        à l’échographie pelvienne, un utérus qui commence à se développer avec une longueur > 40mm. la ligne endométriale apparaît. Les ovaires ont un volume >3 ml avec plusieurs follicules.
        L’accélération de la vitesse de croissance débutera avec une prise de taille annuelle qui va passer de 5 cm/an avant la puberté à 8 à 9 cm /an
        La radiographie du poignet permet de visualiser l’apparition du sesamoide du pouce qui correspond à un âge osseux de 11 ans et est le critère le plus commode du début de la puberté 
Autour de 12 ans ce qui est le plus notable, c’est le pic de vitesse de croissance : 8 à 12 cm en un an, les premières leucorrhées, la pilosité axillaire, et à 13 ans (11-15) la ménarche suivie aussitôt du ralentissement de la croissance.
 A 16 ans, l’aspect physique est adulte et la croissance n’est plus que de 1cm ou moins.

2. Chez le garçon,  la puberté débute vers 12 ans avec le départ de l’augmentation du volume testiculaire : 4  à 6 mm (G2) 
  suivi quelques mois après de quelques poils à la racine de la verge
  l’accélération de la vitesse de croissance débute
   – vers 13 ans le pénis s’allonge. Une gynécomastie est souvent retrouvée, plus ou moins bien vécue, d’autant qu’elle est souvent associée à une séborrhée débutante et à de l’acné.
        le sésamoïde du pouce apparaît, ce qui permet à la radiographie du poignet de situer l’âge osseux à 13 ans et le vrai début de la puberté masculine
        La voix se modifie
        Enfin à 14 ans (donc nettement plus tardivement  que chez la fille) se fait le pic de vitesse de croissance :10 a 15cm
A 16 ans la pilosité faciale apparaît et la voix devient adulte. Le cartilage thyroïde fait saillie.
Enfin a 18 ans la croissance staturale se finit avec un gain annuel de < 1cm.
Pendant ce temps, la masse musculaire est passée de 27% du poids corporel à 10 ans à 44 %, ce qui est moins marqué chez la fille avec une répartition du tissu adipeux sous-cutané différente.

            Ces critères morphologiques peuvent déjà à eux seuls être des sources de difficultés pour l’adolescent, puisque aussi bien une puberté précoce (avant 9 ans chez la fille, avant 11 ans chez le garçon) qu’une puberté différée peuvent provoquer des interrogations de l’adolescent sur son statut réel : pour se situer (et être situé) dans le groupe, il va  faire davantage appel à son morphotype et à son  âge  pubertaire qu’à son âge chronologique.
            Les premières éjaculations vers le milieu de la puberté chez les uns, les premières règles chez les autres vont être plus ou moins l’objet d’interrogations sur le nouveau statut qui est en train de se mettre en place, avec la découverte d’un corps différent, parfois perçu comme étranger et donc souvent caché (voir les modes adolescentes tendant à dissimuler le corps derrière l’uniformisation), parfois rejeté jusqu’au pathologique

Le Pr. Patrick ALVIN, qui a été l’un des premiers pédiatres français à créer un service de médecine pour adolescents dans le service du Pr. Courtecuisse à Paris-Bicêtre, en soulignant qu’il ne faut pas découper l’adolescent en tranches et que l’approche multidisciplinaire est primordiale, s’est penché sur les différents stades de la puberté et  a proposé une classification en 3 stades :
1-     le début de l’adolescence : filles 11-13 ans, garçons 12-14, où apparaît vraiment la différenciation des sexes
2-     la mi-adolescence : filles 13-16 ans, garçons 14-17, où se fait comme on vient de le voir le plus important de la transformation physique et où d’une part se fixe la sexualisation, et d’autre part  se construisent les règles sociales.
3-     la fin de l’adolescence : 17-21 ans, où se réalise une certaine indépendance avec la fin des transformations physiques, mais où le développement psychique et social n’est pas encore consolidé.

Sur le plan social maintenant, voyons quel est le statut de l’adolescent, puisque comme nous l’avons vu, le regard que jette la société sur le jeune définit en partie son statut
  
1-     L’adolescent se heurte à la contradiction entre la revendication de sa reconnaissance par le milieu qui l’entoure et sa recherche éperdue d’une autonomie qu’il considère comme devant lui être due, alors même qu’il revendique l’assistance morale et matérielle de ce même milieu.
Les interdits jusque là plus ou moins acceptés (ou imposés) deviennent des contraintes inacceptables contre lesquelles, pour lui, la rébellion est légitime.
2-      L’apprentissage occupe une grande partie de son temps, avec une scolarisation qui se situe  entre le collège et le lycée, grosso modo de la 4ème à la terminale. Il faut remarquer que l’on demande un effort intellectuel important à un moment, la puberté, où la croissance staturo-pondérale est à son maximum, et donc tout se conjugue dans cette période de la vie pour désorienter un peu plus la « victime » de tous ces changements.

Il est donc inévitable que la période  troublée traversée entre 12 ans et 18 ans, certains disent même 25 ans, ne puisse se dérouler sans anicroches. Si nous avons pour certains oublié nos problèmes d’adolescence, nous ne pouvons de toutes façons pas nous y référer : si certains points sont évidemment communs, l’environnement social n’a plus rien de comparable avec ce que nous avons pu connaître. Si la littérature de ce siècle,  des Désarrois de l’élève Toërless de Musil à L’Attrape-cœurs de Salinger qui passionne encore la génération actuelle, peut rendre compte d’une certaine permanence de la psychopathologie de l’adolescence, il faut ré-envisager le problème dans son actualité socio-économique.
Le danger serait de méconnaître le nombre d’individus touchés et s’il est volontairement provoquant de dire que 99% des adolescents relèvent de la consultation psychiatrique, il n’en reste pas moins que les conséquences à long terme sont largement sous-estimées.

Voyons donc maintenant quelques définitions des troubles le plus souvent rencontrés et qu’il faudra essayer de dépister le plus précocement possible.

1-     Les conduites à risques :
 Ces conduites, qui traduisent à la fois le romantisme adolescent et l’angoisse profonde des métamorphoses subies, peuvent prendre des aspects variés.
- Chez l’adolescent qui trouvera son équilibre, cela se traduira par des exploits sportifs, une attirance pour les sports dits « de l’extrême », et permettra un épanouissement de la personnalité. Mais chez l’individu pour qui les mécanismes de protection endogène ou exogène ne joueront pas, la solitude et l’instinct de mort peuvent l’emporter : les accidents sont du coup importants dans cette tranche d’âge, soit avec les 2 roues soit, dès le permis passé, avec les 4 roues.
- L’agressivité vis-à-vis des autres peut aussi être classée dans ce cadre, avec chez l’adolescent une sous-estimation du préjudice causé à autrui.
- Les conduites sexuelles inadéquates avec bien souvent une négligence de l’autre et de soi, ce qui entraîne une absence de contraception chez la fille et une absence de protection chez le garçon. D’où le nombre en augmentation des grossesses non désirées à des âges de plus en plus jeunes.
La négligence du VIH et des autres maladies sexuellement transmissibles fait aussi partie des conduites à risques ; ne jouer que sur la peur pour développer la prévention n’est pas assez efficace
Toujours dans ces conduites :
- Les fugues, dans lesquelles nombre d’adolescents pensent trouver une liberté revendiquée. Mais, ayant rompu le lien économique et privés de la protection familiale, ils se trouvent entraînés dans des zones de vie à risque puisqu’ils deviennent des proies faciles.

2- Les suicides :
Ils peuvent traduire, soit le stade ultime des conduites à risque, soit le fond d’un repliement sur soi au terme d’une dépression parfois méconnue.
Le problème chez l’adolescent est double :
- d’une part, il ne faut pas négliger la dépression souvent présente chez l’adolescent, ce qui nécessite un dépistage très précoce devant :
-une fatigue d’agir
-une fatigue de sortir
-un refus d’avoir du plaisir
-un délitement de l’image de soi, trouble narcissique qui fait que l’adolescent ne se plaît plus.                                            

- d’autre part, les troubles ne se traduisent pas toujours par un suicide mais par une « dépression hostile » spécifique de l’adolescent qui deviendra agressif vis-à-vis des autres, incapable qu’il est de dire autrement qu’il va mal.

Donc une extrême vigilance s’impose, mais sans dramatiser à tous les coups. On estime néanmoins entre 8 et 15% la proportion des adolescents faisant une tentative de suicide, avec peut-être la moitié qui passe inaperçue.

Les facteurs de risque les plus fréquemment retrouvés semblent être :
            -  le chômage personnel ou familial
- l’appartenance à une famille monoparentale ou recomposée
- les difficultés scolaires
- les conduites addictives, sur lesquelles nous reviendrons.
Il faut ensuite distinguer les tentatives de suicide qui n’aboutissent pas à la mort et les suicides réussis. Les tentatives ne doivent pas être négligées, car les récidives sont plus fréquentes que ce que l’on croit, et elles traduisent une vraie souffrance ;  l’abord psychologique qui en est encore trop souvent fait dans les services qui les accueillent  est source de séquelles durables.
Les moyens du suicide sont différents entre les deux sexes : la violence des moyens utilisés par les garçons (accidents de circulation provoqués, armes à feu etc...) expliquent en partie le « meilleur taux de réussite » chez eux, et ce n’est pas uniquement sur ce critère qu’il faut distinguer  ce qui est tentative de ce qui est désir profond de mourir.

3-Les Addictions :
L’addiction est la dépendance pathologique. Ce terme vient en fait du latin addictus, « esclave pour dette », transformé au Moyen Age en « contrainte par corps pour les non-solvables », et nous est revenu avec son sens psycho-pathologique via les psychologues anglo-saxons.
C’est donc bien étymologiquement l’aliénation de la liberté d’être et de vivre, et cela permet de placer dans le même cadre pathologique les différentes formes de dépendance. Il peut donc y avoir des addictions sans drogues, telles que le jeu, l’achat pathologique, et l’on étend la notion au « spectre addictif » : addiction au travail (que nous retrouverons dans l’anorexie) addiction au jogging, etc....
L’adolescent est particulièrement exposé au risque addictif, puisqu’il rejoint sa vision du « tout ou rien » ou du « tout tout de suite ». Pour lui, le risque majeur est l’application de ce trait comportemental à la drogue, à l’alcool ou au tabac. Il adopte facilement ce comportement, parce qu’il est susceptible de permettre à la fois la production d’un plaisir et le soulagement d’un malaise, s’organisant de manière à inclure la notion de perte de contrôle malgré la connaissance des conséquences négatives du comportement. De plus, un tel comportement est valorisé à ses yeux et à ceux de certains de ses camarades par la fierté de la transgression.
On voit bien dès lors la difficulté de lutter contre les toxicomanies, si l’on se contente de faire du tapage autour des risque encourus, puisque d’une part ces risques sont souvent intégrés, et d’autre part ils sont le plus souvent recherchés, inconsciemment ou pas (ce qui ne dispense pas de rappeler les dangers).
Les conduite addictives sont peut-être le plus grand risque pour l’adolescent : elles peuvent structurer profondément le futur psychisme adulte, ce sont peut-être les plus difficiles à dépister et celles qui amènent peut-être le plus difficilement l’adolescent à consulter : d’un certain côté, elles  le  protègent pour un temps d’un monde réel qu’il redoute.

4-Les anorexies :
C’est la restriction volontaire de nourriture associée à :
– une perte de poids de plus de 15% par rapport au poids antérieur ou au poids corrélé à  la taille (P/T²)
– une aménorrhée
– des troubles trophiques : peau sèche, cheveux fins et cassants
– un aspect plus vieux que l’âge réel.
Elles traduisent un repli narcissique avec soi comme seul sujet.
10 filles sont touchées pour un garçon,  avec un pic de survenue à 12-13 ans et un deuxième à   18-20 ans.
L’apparente augmentation du nombre de cas (puisque des pédiatres japonais ont même parlé d’épidémie) semble en fait liée à son isolement nosologique des dépressions et des autres pathologies.
Les anorexies rejoignent par certains points les comportements addictifs.
Les premiers signes d’alerte sont souvent le surinvestissement scolaire (ce qui explique les résultats supérieurs à la moyenne chez les anorexiques, alors que l’intelligence mesurée au QI est le plus souvent normale sans plus), associé à un vécu douloureux : du doute, de l’impuissance et du vide.
Le danger mortel vient de la recherche acharnée de la minceur, de la peur panique de grossir, liée à  la terreur de la perte de contrôle sur un corps vécu comme dangereux. Le décès par cachexie et troubles métaboliques n’est pas une éventualité rare, et si l’on rajoute les suicides qui sont plus fréquents que la moyenne dans ce groupe, on voit l’importance d’une prise en charge rapide.
La boulimie entretient des relations complexes avec l’anorexie : on peut dire que ce sont les deux faces opposées d’une même problématique, ayant amené à distinguer les anorexiques restrictifs enfermés dans leur résolution anorexique et les anorexiques boulimiques incapables de soutenir l’idéalisation du renoncement. Ces derniers associent fréquemment boulimie d’achats, boulimie sexuelle ou kleptomanie.


Devant l’ensemble de ces troubles potentiels de l’adolescence, que pouvons nous faire, sachant que plus le dépistage sera précoce, plus les chances d’éviter des séquelles à l’âge adulte seront grandes ?
La rencontre médicale semble très importante, car elle seule permet d’établir une relation thérapeutique utile ; mais il est primordial de respecter le caractère intime et confidentiel de l’examen, c’est-à-dire le tête à tête.
L’examen somatique revêt une importance particulière, car c’est l’occasion pour l’adolescent de poser des questions sur le fonctionnement de son corps ; il faut bien prendre en compte le coté somatique, et en profiter par exemple pour traiter un acné, une pilosité excessive ou une surcharge pondérale, très souvent mal vécus par l’adolescent sans qu’il ose toujours aborder le problème frontalement.
Mais les pièges sont nombreux : fausses urgences, déni ou banalisation, investissement émotionnel du soignant qui ne sait que faire devant une biographie-catastrophe, ou au contraire, troubles émotionnels du soigné qui ne veut plus parler ou présente des signes fonctionnels qui embrouillent tout.
Nous devons nous appliquer à rester « neutres » devant l’adolescent en évitant de nous identifier à lui, y compris par le prisme déformant de notre propre progéniture. Il nous faut autant contrôler les phénomènes de rejet que le copinage passif ou actif, favorisé par des phénomènes de séduction ou de manipulation .
Le généraliste ou le pédiatre ne peut de toute façons faire qu’une prise en charge restrictive, parcellaire, sans contact avec l’extérieur, sans stratégie globale. D’où la nécessité d’avoir recours à une équipe pluridisciplinaire spécialisée, dans laquelle le médecin pédiatre ou généraliste soit le garant d’une stratégie cohérente à long terme et puisse répartir clairement les rôles et fonctions de chacun : psychiatre, psychologue, infirmière, éducateur, enseignant (en tout cas ce serait souhaitable) et parents.
L’adolescent devrait avoir à sa disposition une infrastructure bien balisée pour qu’il puisse s’adresser directement à celui des membres de l’équipe qu’il souhaite rencontrer : ila fréquemment le don de présenter des problématiques intriquées.
Mais dans tous les cas,  il faut jongler sans cesse entre deux contraintes :
- Le respect absolu de la liberté de l’adolescent
- Le cadre légal qui fait que jusqu’à 18 ans, l’adolescent est mineur, et que sa protection doit être assurée


Source: orsini.net





















 

Chirilica! Limba noastră de altă dată...

luni, 5 noiembrie 2012

New Day


Câteva chestiuni legate de istoria Bibliilor, pe care le-am aflat recent

Ediţiile succesive ale Bibliei:

1. Biblia de la Bucureşti
2. Manuscrisul 45
3. Manuscrisul 4389
4. Biblia Vulgata
5. Biblia de la Blaj sau Biblia lui Samuil Micu
6. Biblia de la Petersbourg
7. Biblia de la Buzău
8. Biblia lui Şaguna
9. Biblia Sinodală

Anul 1688 este un an reprezentativ, deoarece atunci se tipăreşte prima biblie integrală în limba română, adică Vechiul şi Noul Testament, având ca redactori principali doi fraţi Şerban şi Radu. Spun principali, doarece la redactarea acestei biblii au mai participat şi alţi dascăli, devenind astfel, o lucrare colectivă.  Biblia de la Bucureşti este considerată una dintre cele mai consistente şi îngrijite ediţii ale bibliilor. Bazându-se pe traducerile anterioare ale carturarilor, Biblia de la 1688 va constitui, la rândul sau, un punct de referinta pentru toate traducerile textului sacru care se vor realiza de acum înainte. Mai mult, va contribui la cristalizarea limbii române literare în toate provinciile românesti, fiind considerată ca o expresie a unitatii românilor de pretutindeni. Tiparirea Bibliei de la Bucuresti s-a realizat în timpul domnitorilor Serban Cantacuzino (1678-1688) si Constantin Brâncoveanu (1688-1714), ambii iubitori de credinta si cultura. Pregatirile pentru editare au început în jurul anului 1682, cu strângerea materialelor necesare si alcatuirea grupului de carturari însarcinati cu aceasta lucrare, dintre care amintim pe arhiepiscopul Ghermano de Nisa (directorul Academiei Grecesti din Constantinopol), Sevastos Kymenites (directorul Scolii Grecesti din Bucuresti) si fratii Radu si Serban Greceanu. Corectura textului a fost încredintata fostului episcop de Husi, Mitrofan. Tiparirea s-a început la 5 noiembrie 1687 si s-a încheiat la 10 noiembrie 1688. Biblia de la Bucuresti reprezinta o opera de mari proportii pentru vremea în care a fost tiparita: are 944 de pagini, format mare. Textul este imprimat cu litere mici, chirilice, dispus pe doua coloane, cu exceptia celor doua prefete unde exista o singura coloana. Scrierea folosind caractere chirilice era un lucru obisnuit pentru acea vreme; ea se va mentine pâna în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, când va fi înlocuita cu alfabetul latin.
P.S.:  Pentru cei care sunt interesaţi, menţionez că puteţi găsi Biblia de la 1688 pe internet, în format PDF!

Lucruri profunde şi dureroase

M-am gândit să vă împărtăşesc şi vouă câteva lucruri pe care mulţi dintre noi nu le cunoaştem!

Fitness-ul - istoria şi beneficiile sale

După cum bine ştim fitness-ul îşi găseşte originea încă de la începutul existenţei umane. Pe parcursul epocii preistorice, fitness-ul reprezenta lupta de supravieţuiere din cadrul activităţilor de vânătoare. Este interesant de remarcat faptul că astăzi nu mai reprezintă o luptă pentru supravieţuire, ci rămâne una dintre activităţile ce ne cultivă din plin trupul şi sănătatea.
 Totuşi, de ce fitness-ul reprezenta lupta de supravieţuire a populaţiei din epoca preistorică?
  Este o întrebare firească care m-a determinat să cercetez mai mult acest lucru. Ceea ce am aflat este că stilul de viaţă al oamenilor care au trăit în secolele dinaintea lui Hristos era unul care necesita multă forţă şi o condiţie fizică foarte bună. Oamenii erau nevoiţi să meargă în expediţii de vânătoare pentru a-şi putea procura hrana. Un exemplu elocvent din care putem extrage nenumăratele activităţi pe care le aveau oamenii triburilor precum: diferite dansuri specifice, comportamenul lor mai mult asemănător cu cel al animalelor decât cel uman care le impunea acestor populaţii să aibă o condiţie fizică excelentă este mini-romanul lui Juan José Saer, Martorul. Pe parcursul acestei opere autorul remarcă comportamentul şi mediul de viaţă al unor triburi din India. Ceea ce am observat în urma lecturării este faptul că aceştia aveau o viaţă plină de activităţi, şi nu una monotonă aşa cum ni se întămplă multora dintre noi într-o epocă în care interesul pentru activitatea fizică este foarte scăzut din cauza aspectului evolutiv al tehnologiei şi al sferei computaţionale. Privind şi remarcând ceea ce se întâmplă în acest circuit închis în care ne aflăm, tind să cred că populaţia preistorică avea o viaţă mult mai lungă şi sănătoasă. Deci, putem spune că am involuat nu am evoluat. Observăm un grad foarte ridicat de obezitate în tot mai multe ţări cu o industrie dezvoltată precum: SUA, Germania, Franţa, Italia şi exemplele pot continua; însă puţini dintre aceştia realizează că fitness-ul este o metodă foarte bună pentru menţinerea sănătăţii şi pentru longevitate. Beneficiile practicării fitness-ului sunt nenumărate: în primul rând îţi redă forţă interioară şi încredere de sine pe care mulţi dintre oamenii ce stau în faţa computerului şi au o viaţă sedentară nu o vor avea niciodată, în al doilea rând te ajută să te menţii în formă chiar şi după o anumită vârstă la care mulţi se luptă cu kilogramele în plus. Această creştere a obezităţii este un fenomen care îmi dă fiori şi mă face să cred că pe zi ce trece sunt tot mai puţini oameni care practică sport. Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit şi să ne determine să ne îndreptăm atenţia către un stil de viaţă mai sănătos şi mai activ.

Surse: ro.scribd.com
Autor: DELOIU ALEXANDRA-ELENA
 E-mail: elena.deloiu@yahoo.com

Pentru o dimineaţă plină de savoare!

marți, 30 octombrie 2012

O cafea caldă şi o carte pe placul nostru cred că merge cel mai bine în aceste zile friguroase ale toamnei.Enjoy!

EVENIMENTE!

De pe 5 până pe 11 noiembrie, librăriile Cărtureşti din 5 oraşe universitare vă invită la discuţii despre vis şi terapie, despre personalitate şi credinţă, despre erotism şi psihologie feminină. Vă aşteptăm cu samovarul fierbinte şi cu reduceri de 25% la toate titlurile de psihologie ale Editurii Trei. PROGRAM IAŞI – Librăria Cărtureşti – Palas 1. Relaţia cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Invitat: Magda Luchian Data : 5 noiembrie (luni) – ora 18.00 2. Modele culturale erotice. Invitat: Bebe Mihaiescu Data : 6 noiembrie (marţi) – ora 18.00 3. Credinţa – O abordare psihosociologică. Invitati: Adrian Neculau şi Camelia Soponaru Data : 8 noiembrie (joi) – ora 18.00 4. Despre vis Invitat: Cătălin Dârţu Data : 9 noiembrie (vineri) – ora 18.00

marți, 31 ianuarie 2012

Semnificatia culorilor in Feng Shui

Alb
Este culoarea cea mai des folosita pentru peretii camerelor. Luminozitatera ei este asociata cu determinarea, dar uneori poate cauza un sentiment de asprime, raceala si monotonie. Feng Shui recomanda adaugarea unei usoare tonalitati albului pur. Un alb ce tinde spre pastel, spre bej sau galben, daruieste caldura in fiecare camera a casei, fara a pierde din profunda semnificatie de puritate.
O alta idee ar putea fi aceea de a adauga peretilor albi o atingere argintie, culoarea maturitatii. Nu intamplator, Feng Shui considera ca in casa, albul este bine sa fie combinat cu metalul.

Verde
Este fructul amestecului intre galben si albastru: este o culoare rece, cu semnificate puteri relaxante. Este asociata naturii, aerului deschis si copacilor ce ofera oxigen. Este culoarea conoasterii, a iluminarii si a expansiunii, ce permite libertatea mintii de a hoinari si de a se relaxa.
Este poate si ratiunea pentru care verdele este culoarea indicata pentru dormitor, spatiul propice pentru odihna si locul in care se permite intrarea intr-o alta realitate. Se atrage atentia asupra intensitatii culorii: Feng Shui propune doar nuante deschise, eliminand orice nuanta inchisa, ce poate deveni enervanta pentru persoanele sensibile.
Verdele este culoarea naturii si a renasterii ei. in casa este asociata natural cu plantele si materialele naturale cum ar fi lemnul sau hartia. in bucataria, verdele stimuleaza apetitul. Mai este indicata pentru camera copiilor si pentru camera de studiu.

Rosu
Este culoarea puterii si a pasiunii, elemente indispensabile vietii, fiind insa contraindicat abuzul. Forta se poate transforma usor in exces de vigoare si in sentimente distructive, ce risca sa oprime persoanele din casa.
Rosul este culoarea norocului si a succesului, culoarea pamantului si a soarelui ce apare la est. Este deci o culoare care se recomanda pentru tesaturi, pentru lampi si abajururi.
Rosul trebuie sa fie dozat cu atentie, la fel ca si pasiunea...Rosu deschis si rozul (culoarea iubirii) contribuie la crearea unui efect relaxant si armonios, perfect pentru camera de dormit. in timp ce nuantele inchise sunt prea vivace pentru dormitor. Lila este, insa, indicata in mod special pentru sufragerie si camera de zi, locul in care sunt primiti prietenii intr-o atmosfera ce stimuleaza comunicarea si socializarea.
Persoanele ce prefera rosul aprins nu trebuie sa se nelinisteasca: culoarea decisa este perfecta pentru diverse accesorii in toata casa, de la bucatarie la dormitor. O nota de culoare ce evoca energie si prestanta fizica care se poate armoniza cu orice context: important este sa nu se exagereze.

Galben
Este culoarea ce evoca soarele si in general elementele mai calde ale naturii. Ofera senzatia de caldura si energie. Nuanta calda este indicata in mod special pentru bucatarie; cea foarte deschisa este potrivita pentru camera de zi.
Este insa nevoie sa se tina minte ca aceasta culoare, galbenul, da incarcatura si creativitate, elemente in armonie cu zona de zi a casei, dar nu si cu locul destinat odihnei. Galbenul este culoarea aurului si a pamantului, prin urmare se recomanda sa fie purtata de cei care isi construiesc casa.

Albastru
Feng Shui nu recomanda tendinta de a alege culori reci, exceptie facand nuantele deschise. Albastrul reprezinta profunzimea, riscand navigarea excesiva in propria lume interioara. Ca urmare, va invinge melancolia. Un dormitor sau o camera de zi colorate in intregime in albastru sunt de evitat, in timp ce o tonalitate deschisa de albastru ar putea fi adaptata fie pentru zona de zi a casei cat si pentru cea de noapte.

Maro
Este culoarea lemnului, fiind nevoie de aceasta culoare in orice spatiu din casa.

Negru
Este suma intregului spectru al culorilor. Reprezinta renasterea, dar adesea preseaza, creand senzatia neplacuta de greutate.

In general, specilistii in Feng Shui recomanda culorile terne pentru spatiile mici, in timp ce pentru camerele care se deschid spre peisaje nu prea aratoase, recomanda culorile tari cum sunt rosul si auriul.

Explicatia Dr.TEODOR:

Despre Harta Ba Gua

Ba gua este o hartă creată de practicanţii feng shui, pentru a desemna spaţiile care guvernează anumite aspecte spacifice ale vieţii.

Acestă hartă se suprapune cu locul unde dorim să delimităm aspectele feng shui ale vieţii. Putem să ne amenajăm în stil feng shui terenul, casa, camera sau doar un altar într-un colţ în casă. Luăm harta feng shui şi o suprapunem pe planul casei, a terenului sau a camerei, în care dorim să aflăm unde se află aceste zone. Poziţionarea hărţii se face tot timpul de la intrarea principală pentru că pe acolo intră şi chi –ul în acea casă sau zonă.

După identificarea zonelor, trebuie studiate fiecare şi cu ajutorul feng shui, putem să îmbunătăţim sau să sporim forţa vitală din acele locuri, adică putem să permitem chi –ului să curgă în acea porţiune.

Drumul şi cariera este situată în partea centrală de jos a ba gua. Culoarea care îi poate sporii energia este negrul, şi elementul corespunzător ei este apa. Apa simbolizează curgerea vieţii – direcţia drumului tău.

Se poate sporii energia acestei zone atunci când : doreşti să îţi reorientezi scopul în viaţă, să te reinventezi, să îţi schimbi cariera sau dacă cauţi sensul superior al vieţii.

Înţelepciunea şi cunoaşterea de sine se află în colţul din stânga jos. Culoarea care îi sporeşte energia este albastru. Acestă zonă este guvernată de munţi, ea conferă măreţia şi liniştea acestora, sprijină conştinţa de sine, meditaţia, rugăciunea.

Se sporeşte energia în această zonă dacă practici exerciţii spirituale , cum este yoga, doreşti să creezi aici un sanctuar de meditaţie sau rugăciune, studiezi, înveţi, citeşti, dacă doreşti să consolidezi legătura cu divinitatea.

Familia şi sănătatea este situată pe rândul din mijloc în partea stângă a hărţii. Culoarea este verdele, iar lemnul este elementul corespondent. Ea este guvernată de tunet care este vocea stămoşilor sau a maeştrilor.

Se poate spori energia din acest spaţiu atunci când treci printr-o perioadă dificilă în ceea ce priveşte sănătatea, doreşti să rezolvi o criză în familie, ţii o dietă sau practici un program de fitnes, ai nevoie de sprijin din partea familiei sau a prietenilor.

Prosperitatea şi abundenţa este localizată în colţul stâng sus, acea zonă este guvernată de vânt, care simbolizează mişcarea norocului şi a bogăţiei. Culoarea care îi sporeşte energia este mov.

Se sporeşte energia zonei dacă doreşti o creştere a veniturilor, ai dificultăţi financiare, vrei să te simţi mai sigură în viaţă, începi o nouă afacere.

Celebritate şi reputaţie. Se află în coloana din centru în partea de sus a hărţii. Culoarea care îi amplifică energia este roşul, iar elementul ei este focul.

Se poate sporii energia zonei în cazul în care doreşti să îţi creşti sfera de influenţă, doreşti mai multă recunoaştere în afaceri, îţi lipseşte siguranţa, este nevoie să îţi îndrepţi reputaţia.

Căsătoria şi relaţiile sunt localizate în dreapta sus, culoarea care îi amplifică energia este roz, iar elementul este pământul.

Se poate amplifica energia acestei zone dacă doreşti să atragi dragostea, ai făcut alegeri greşite în dragoste, vrei să vindeci rănile emoţionale.

Copiii şi creativitatea. Această zonă se găseşte pe rândul din mijloc în partea dreaptă , culoarea care îi sporeşte energia este albul, este asociată cu elementul metal.

Se sporeşte energia în caz că încerci să ai un copil, ai copii acasă, vrei să atingi inspiraţia creatoare, eşti u n artist profesionist.

Prietenii de nădejde şi călătoriile se află în zona colţului din dreapta jos. Culoarea care o amplifică este gri iar simbolul asociat este paradisul.

Această zonă se sporeşte în cazul în care cauţi investitori, doreşti să călătoreşti mai fecvent, te rogi pentru o călătorie sigură.

Insa Dr. Teodor explica foarte bine cum aceste teorii si practici chinezesti pot fi aplicate la cutumele noastre.Priviti aici:

Ce este Feng Shui?

Feng Shui este o arta si o stiinta straveche aparuta acum mai bine de 3000 de ani in China. Aceasta va poate arata modalitati de a echilibra energiile din mediu pentru a va asigura sanatate, bunastare si noroc.

"Feng" inseamna "vant" si "Shui" inseamna "apa" (se pronunta fung-shway). In culura chineza vantul bland si apa limpede au fost mereu asociate cu o recolta buna si o sanatate buna, prin urmare un "feng shui bun" inseamna o viata buna si noroc, in timp ce un "feng shui rau" insemna necaz si greutati.

Feng Shui se bazeaza pe modul taoist de a intelege natura, si in mod particular pe ideea ca pamanul este viu si plin de energie.

In China antica se credea ca pamanul poate sa alcatuiasca sau sa naruie regatul. Teoriile despre yin si yiang, ca si despre cele cinci elemente, care reprezinta aspectele de baza ale analizei feng shui, provin de asemenea din Taoism.

Uneltele principale folosite in analiza feng shui sunt compasul si Ba-Gua. Ba-Gua este o harta octogonala sau o trama, care contine simbolurile I Ching, oracolul antic pe care se bazeaza Feng Shui. Aceasta este una din cele mai simple metode de a folosi Feng Shui in orice mediu.

Compasul folosit, numit si lo-pan, este folosit pentru a obtine informatii mai precise depre locatia respectiva. Este alcatuit din mai multe inele concentrice aranjate in jurul unui ac magnetic. "Lo" inseamna "tot" si "pan" inseamna "castron", si ar putea fi interpretata ca fiind cheia pentru misterele universului.
Feng Shui poate oferi o mare varietare de remedii si modalitati de a imbunatati viata si de a indrepta situatii neplacute. Este foarte folosita in case si in birouri in toata lumea. Desi anumite niveluri de feng shui sunt usor de inteles si aplicat, pentru a accede la un nivel superior este nevoie de ani de studiu. Ca si medicina traditionala chineza, stiinta Feng Shui este foarte complexa.


DR. TEODOR VASILE

2012 – Anul Dragonului de apa! Iata horoscopul chinezesc pentru fiecare zodie pentru acest an!

In horoscopul chinezesc, anul 2012 reprezinta anul Dragonului de apa, care incepe in 23 ianuarie 2012 si se incheie in 9 februarie 2013. Ce aduce acest an si cum influenteaza Dragonul de apa fiecare element din zodiacul chinezesc?
Se anunta o revenire magnifica dupa anul relaxat si relaxant al Iepurelui. Vom scruta orizontul foarte atent si ne vom pregati serios pentru tot felul de proiecte grandioase, vesele, monumentale, extrem de ambitioase si de indraznete.Spiritul neimblanzit al Dragonului va insufleti totul, cu mult mai mult dacat dimensiunile vietii. Intr-un fel, ne vom afla intr-o stare de permanenta euforie si plini de energie.

Este foarte intelept sa nu ne supraestimam pe noi insine sau potenialul de care dispunem in acest an arzator. Lucrurile apar si ne par mai bune in acest an decat sunt ele in realitate.

Afacerile sunt pe un fagas bun, iar banii pot fi obtinuti usor. Este momentul in care putem cere creditorilor nostri o amanare. Cheltuielile masive si planurile costisitoare sunt la ordinea zilei. Puternicul Dragon isi bate joc de omul prea prudent si strangator. El joaca pe o singura carte, totul sau nimic.

Ne va stimula sa gandim si sa actionam la un nivel mare, uneori depasind limitele prevederii.

Asiaticii considera ca este un an bun pentru calatorii, pentru nasterea copiilor sau inceputul unei noi afaceri, pentru ca binevoitorul Dragon aduce mult noroc si fericire. Totusi, trebuie sa ne temperam un pic entuziasmul si sa privim de doua ori inainte de a sari; asta pentru ca norocosul Dragon se umple de binecuvantarea sa pe toti, fara discriminare, el dispare atunci cand trebuie sa platim pentru greselile noastre. Succesele, ca si insuccesele, vor fi magnifice.

Cei mai de temut sunt totusi anii Dragonului de Foc (1976, 2036…), pentru ca aduc cu ei multe nenorociri, inclusiv dezastre la scara planetara.

In anul Dragonului, bogatiile si norocul la fel ca si dezastrele vor veni in valuri masive. Acest an este marcat de numeroase fenomene naturale violente si surprinzatoare. Mania va cuprinde lumea intreaga si fiecare va cauta si va gasi un lucru imaginar sau real ca suport pentru revolta sa impotriva constrangerilor de tot felul. Atmosfera “electrizanta” create de puternicul Dragon ne va afecta pe toti, fara exceptie.
Iata cum va fi acest an!

Sobolan

Un an excelent cu afaceri foarte bune si sanse in dragoste. Va fi un an linistit cu castiguri financiare sau promovari. Dar in timp ce i se vor recunoaste realizarile, trebuie sa fie atent la noile prietenii sau asociatii care tind sa se foloseasca de el.

Bou

Un an modest in care va fi foarte ocupat cu numerosele schimbari si complicatii neasteptate. Planurile i se vor realiza, dar nu atat de repede pe cat si le doreste. Va avea de muncit din greu, desi va cunoaste oameni cu multa influenta care il vor ajuta.

Tigru

Nu cine stie ce in acest an. Va face greu rost de bani sau poate fi influentat de altii sa faca investitii nerentabile. Va fi si nefericit din cauza despartirii de cineva drag sau ruperea unei prietenii. Se adapteaza cu dificultate schimbarilor, chiar daca acestea sunt in propriul sau interes.

Iepurele

Se poate astepta la un an fericit dar moderat; oricum va fi prea ocupat cu treburile gospodaresti si cu cariera sa. Lucrurile se vor amesteca rezultand stari financiare mediocre, dar el va fi multumit si satisfacut, pentru ca, in ansamblu, castigurile sale vor depasi pierderile. Isi va face prieteni noi, plini de putere si influenta care-i vor fi folositori in viitor.

Dragon

Un an foarte bun in care va atrage numeroase foloase si poate fi promovat sau poate face progrese fantastice in activitatea sa. Succesele sale vin usor din orice intreprindere a sa, pentru ca acest an rascolitor il va tine foarte ocupat si in permanenta alerta.

Sarpe

Un an dificil pentru Sarpe. Sa nu se astepte la castiguri deosebite sau avansari in cariera. Trebuie sa se teama de barfele rautacioase si parteneri plini de gelozie. Cel mai rau si cele mai mari necazuri i se vor intampla in vara, iar odata cu racirea vremii, ii vor sosi si ceva vesti bune. Un an in care trebuie sa elimine extravagantele si sa aiba grija de banii lui.

Cal
Un an amestecat. Multe afaceri in curs si nearanjate vor pune la incercare rabdarea Calului, iar grijile care-i vor apasa pe umeri ii vor periclita sanatatea. Dar nu trebuie sa se astepte la ceea ce este mai rau; furtunile vor trece toate si nu vor fi atatea pagube pe cat se astepta. Un an bun pentru a privi partea frumoasa a vietii si pentru a-si face noi prietenii; trebuie sa se impace cu dusmanii sai.

Oaie
Un an agitat dar sobru. Castigurile vor fi la limita si, desi vor fi multe dispute, va avea norocul sa nu intampine vreun scandal sau vreo calamitate. Face greu rost de bani acum, dar nu va iesi admirabil din aceasta furtuna daca nu risca sau nu face schimbari radicale in viata sa.

Maimuta

Castigurile din acest an vor capata aspectul acumularilor de ordin stiintific sau tehnic. Beneficiile pe care le va primi nu sunt materiale si nici imediate ca realizare. Va avea capul plin de griji si de dispute nesolutionate inca si va trebui sa faca fata unor cheltuieli majore sau sa se salveze intr-un fel renuntand la planurile ei. Un an in care va trebui sa fie vigilenta si sa invete mult. Nu trebuie sa riste sub nici un motiv si nici sa speculeze.

Cocos

Un an foarte bun si prosper. Succesul ii va straluci acum, astfel incat va fi capabil sa ocupe functii de conducere sau va avea puterea sa-si transforme propriul destin; linistit acasa, fara probleme cu sanatatea, va avea de suferit ceva frustrari care-l vor obosi si enerva. Se prevad nasteri sau casatorii in familia sa.

Caine

Un an dificil. Va trebui sa se straduiasca foarte mult pentru a-si mentine forma si va avea mereu de luptat in afara competitiei. Oamenii vor profita de pe urma pozitiei sale slabe si va fi predispus la imbolnaviri infectioase sau contagioase. Un an in care trebuie sa stea cuminte si sa-si uneasca fortele cu altii sa nu actioneze de unul singur. Spre iarna va primi vesti bune.

Mistret

Un an linistit in care va beneficia de sprijinul unor oameni foarte puternici; va iesi in evidenta in fata superiorilor sai. Va castiga recunoastere si respect din partea colegilor de munca, iar viata de familie va fi calma. Se poate astepta la unele probleme cu sanatatea sau la pierderea unor bunuri personale.

Iata aici anii care corespund zodiilor chinezesti!Succes tuturor!


SURSA:http://www.opiniatimisoarei.ro